Rezultatele căutării după: cristina

Uneori mă simt ca o gară din care pleacă și vin o mulțime de trenuri, mai vechi sau mai noi. Există trenuri care revin din când în când și altele care trec în goană. Unele stau suficient de mult cât să mă facă să cred că vor rămâne pentru ca într-o dimineață să mă trezesc cu miros de cărbune în nori. Poate că s-au reparat și au plecat mai departe.  › citește în continuare … [Citeşte mai departe...]

Există ani care ne plac și ne-am dori să nu se termine și ani care nu ne plac și pe care îi dorim încheiați cât mai repede. Să ai un an care să îți placă îndeajuns de mult încât să îl aștepți pe următorul cu lucruri și mai minunate. Când eram mică, era musai să dorm în ziua de 31 ca să rezist în noaptea de Anul Nou cât mai mult. Să ai un an cu suficiente rezerve de speranță,încredere,putere cât să reziști în toate nopțile care s-ar putea să vină. › citește în continuare … [Citeşte mai departe...]

 Îmi plac lucrurile care te iau prin surprindere şi care îţi ies în cale când te aştepţi mai puţin. Îmi plac surprizele, poate la fel de mult ca lalelele şi trandafirii portocalii şi îmi place când descopăr coincidenţe şi felul în care se aşează lucrurile. Încă mai îmi place să le spun vacanţe şi nu concedii zilelor libere.Şi îmi plac vacanţele în care descopăr toate aceste lucruri şi îmi iau timp să leg lucrurile şi să adun lecţiile. Şi ar fi câteva lecţii care s-au adunat în săptămâna asta: › … [Citeşte mai departe...]

“Omul pe care îl aștept îmi va aduce bucurii simple. Îmi va spune că am vocea ca o pâine, ca lucrul care i-ar plăcea cel mai mult ar fi să cumpere cu mine ceva în rate (un frigider sau chiar un lucru mai mic, un aspirator dacă se poate), sau mi-ar spune că ii place să meargă cu tramvaiul și să mănânce covrigi; sau, cu faţa toată o întrebare, strâmbându-și picioarele în fel şi chip: “Ştii cu ce semăn acum? Cu o literă…” › citește în continuare … [Citeşte mai departe...]

Limita îl închide pe om. În propriile idealuri mici sau în copii neconforme cu noi înşine, ne sălăşluim un drum fără succes prin pustiul unei vieţi lipsite de autenticitate şi de perspectivele luminoase ale unei identităţi necopiate după tipare contemporane. La celălalt capăt, voinţa devine creatoare de originalitate şi omul capătă valente pozitive în periplul său după definirea unei identităţi care să îl reprezinte fundamental. În vremuri în care neautenticitatea este devenită universală, … [Citeşte mai departe...]

Unul dintre lucrurile pe care ştiu cel mai bine fluturii să le facă, dincolo de să găsească floarea potrivită din al cărei polen să se hrănească sau să ştie exact peştera răcoroasă în care trebuie să ajungă este să se ascundă. Fluturii ştiu să se facă una cu o creangă ruptă, o frunză uscată, un lichen, o frunză verde verde şi totuşi să rămână fluturi. Fluturele frunză indian este remarcabil prin albastrul aripilor sale, observabil în momentele lui de zbor. Există şi fluturi ai frunzelor … [Citeşte mai departe...]

Erau patru. Îmbrăcaţi bine, aranjat. Tocmai primiseră hainele de la curăţat. Nici nu apucaseră să prindă mirosul acela de spaţiu închis, nefolosit. Nu crezuseră însă că le vor purta tocmai azi prima oară. Ieri sunase un telefon. Îi speriase un pic. În liniştea rece a dimineţii de toamnă se auzise ţârâitul lui prelung. Răspunsese Aceasta. -Bună dimineaţă! › citește în continuare … [Citeşte mai departe...]

Se spune că poftă vine mâncând. Pe aceeaşi linie s-ar putea spune că bucuria vine zâmbind, credinţa vine…afirmând-o când toate îţi stau contrar, fericirea vine…luptând împotrivă tendinţei de a te retrage de-a pururi în cochilia, peştera, carapacea ta. Aşa că…astăzi vreau să cred deşi mi se pare că toate îmi stau împotrivă, toate ferestrele şi uşile mi se par închise şi ferecat şi toate ploile parcă s-au abătut asupra mea…plecată de acasă şi fără umbrelă şi fără pelerină. Vreau să cred că … [Citeşte mai departe...]

Mi s-a întâmplat uneori să trec pe lângă unii oameni fără să-i observ. Poate că uneori mi-am pus şi cortul lângă ei. Sau poate că am stat la aceeaşi masă. Şi mi-a părut rău… Mi s-a întâmplat uneori să descopăr în spatele unor texte de blog, al unei pizza cu puţin gust de cenuşă, coaptă la foc de tabără, al unor discuţii care începeau într-un timp cu “ai mâncat…?”, al unor planuri de tabere…oameni de la care am învăţat şi încă mai învăţ sensuri noi ale cuvântului prietenie. Prieteni nu … [Citeşte mai departe...]